Deschidem astazi aceasta sectiune a legendelor Politehnicii Iasi, in care ne propunem sa ne reamintim cu placere de cei care au scris istorie in tricoul alb-albastru al echipei din Copou.
Sigur, lista celor pe care ii avem in vedere sa vi-i aducem in atentie in acest spatiu este destul de lunga, dar ne-am stabilit ca punct de plecare perioada de care Dumneavoastra, microbistii, va aduceti aminte, poate, si cu cea mai multa bucurie. Asta pentru ca performanta obtinuta acum un an de Poli (locul al VI-lea in editia de campionat 2017-2018) a egalat clasarea de la finele stagiunii 1965-1966, desi nu trebuie uitat vreun moment ca in urma cu numai trei sezoane echipa-fanion a Iasului bifase si cea dintai prezenta din istoria sa in cupele europene (acea dubla de poveste cu Hajduk Split, din turul al II-lea preliminar al Europa League).
Nu va mai punem mult rabdarea la incercare, desi am recurs la aceasta introducere ceva mai ampla pentru faptul ca deschidem aceasta sectiune noua, cea a legendelor, de pe site-ul clubului din Copou. Iar cand oficialii ieseni mi-au propus sa scriu pe aceasta tema, am stiut ca prima personalitate a fotbalului iesean care va va fi adusa in atentie este Vasile Simionas.
Simionas sau marea pasiune pentru performanta
Nascut pe 16 noiembrie 1950, Simi, cum il alinta apropiatii, a iubit fotbalul de mic copil, promovand la doar 21 de ani la echipa de seniori a Politehnicii (o mare realizare pentru anii 70!), formatie ale carei culori le-a aparat cu succes pana in 1984, cand s-a dedicate carierei de antrenor. Mai intai din postura de secund, dupa care a devenit repejor seful bancii tehnice a clubului din Copou, unde s-a intors la inceputul anilor 2000. Fie ca manager sau director tehnic, ori ca antrenor principal, de numele lui Vasile Simionas se leaga in mod cert revenirea Politehnicii in prim-planul peisajului fotbalistic national, promovarea din Liga a III-a in esalonul de elita realizandu-se rapid.
A cochetat mai apoi cu postura de observator de joc al Federatiei Romane de Fotbal si al Ligii Profesioniste, oficiind la meciuri de la toate nivelurile Campionatului National. Iar ulterior s-a intors la marea sa dragoste, Politehnica Iasi, unde a devenit seful Departamentului de scouting, pasiunea de a descoperi permanent noi si noi talente din zona Moldovei ramanandu-i si acum in sange. Dovada ca actualmente isi desfasoara activitatea in acelasi compartiment al clubului din Copou.
De doua ori cel mai bun antrenor al tarii
Parasind zona Iasului, nu trebuie omis vreun moment ca Simi a condus si alte echipe din primele doua divizii, precum
CSM Suceava (1987-1988),
Farul Constanta (1990-1991),
Dacia Unirea Braila (1991-1992),
FC National (1992-1993),
Otelul Galati (1994-1999),
Astra Giurgiu (1999-2000) si, din nou,
Farul Constanta (1999-2000).
Si, poate, ca nu in ultimul rand, noi, iesenii, trebuie sa ne mandrim cu faptul ca Simionas a imbracat inclusiv tricoul primei reprezentative a Romaniei si ca in doua randuri, pe cand a lucrat la Otelul Galati, a fost declarat cel mai bun antrenor al Romaniei.
A consemnat Liviu Suceveanu (redactor la Radio Iasi si la Radio Romania Actualitati)
